O lacrima se scurge c-un urlet mut in sarea-i.
Patrunde arzand prin carne pana in pieptul meu,
Cochilie unde suflarea-si poarta ritmul viu:
In sistole ce tu le nasti,se strange ca un pumn,
Si-apoi imboboceste-n diastole de naluciri...
Sange de soare,ce-atat imi infiori natura!
Eu iti sunt calugarul, iar tu sa-mi fii altarul
Caci poate astfel m-ar regasi dumnezeirea...