Odaie vegheata de trei ulmi
Iesea din umbra ca o ceata,
Ca o parere printre culmi
Se arata fecioarei dimineata.

La falduri grele de satin
Si zori cu pleoapa fericita
Ademenita de parfum venin
Visa adeseori in curtea atipita.

Din linistea cioplita in dorinte
Si vers necunoscut, nascut din noapte
Pe gat dulceata si sentinte
Rostogolea din ale altuia pacate.

In cerc triunghiul verde se aduna
Ca de-o mirare lumii nenascute
Copil de stea si corn de luna
Ii cresc in ochi iubirile pierdute.

Aripi la umeri stau acum sa-i creasca
Dintr-o-nserare venita prea devreme
Lumina prea curanda chipul sa-i albeasca
Sub voal mireasa palida sa cheme.