Pofta cea bună

Mânca târziu.
Mânca seara târziu.
Mânca odată la două zile.
Mânca duminica, o dată pe săptămână,
O bucățică de pâine,
Și câteva picături de vin,

Un om ca toți oamenii…


Cât se cuvine, oare, să mâncăm,
Ca să ne aducem aminte
Că un om, după chipul și asemănarea noastră,
moare de foame?

Poate chiar în această secundă,
Poate, chiar în timpul acestui prânz,
Din care nu am economisit pentru următorul
Flămând, nici-o frimitură.

Dacă pofta ne-ar fi mai bună
Cu o înghițitură mai puțin,
Cu muritorii de foame!...

Ne-am sătura
De bunătate…