Ale mării fine perle se destramă
Prin aleile pustii, în zboruri,
Se destramă drumul cu faguri
În zâmbetul ei, în plânsul fecioarei.
Nimic nu-i fără tine, iubito,
Decât un cer sulfuros ce-apasă
Fiecare aripă, fiecare cant. Totul.
Și pași, și terpte, și morminte.
Sunt petalele de toamnă veche
Ce-n lacrimile lor răsar dunele
În care simțurile noastre se pierd,
La brațul amintirilor visate.
Se destramă lacrimile de toamnă,
Târzie, pustie, fără umbră.