Tu minte-mă frumos atunci când plouă
Vorbește-mi de câmpiile însorite
De munți cu flori acoperite-n rouă
Și de-amintirile ce azi sunt obosite

Tu minte-mă când pe sub frunze pesimiste
Aud copii și râsul lor mă doare
Când încercăm, uitând visele triste,
Vederea să ne-o pierdem privind prea mult spre soare

Mai minte-mă o dată când înserarea cade
Peste preamediocra noastră viață
Când ultima lumină piere în cascade
Și prea curând se trece ultima dimineață