poeții pleacă din cîntecul meu dinăuntru
și serile se apropie de mine în fața ferestrei
mi-e dor de lecția de dans din pasul nostru mi-e dor de ritm
și locurile în care am rămas definitivi

primăvara ies pe bulevarde aglomerate
arunc veșmintele iernii și alerg prin ploile calde
la fiecare cotitură te văd
și-ți spun
parcă și eu te-am mai iubit cîndva

azi am găsit podul te aștept la un capăt
mi-am pus o rochie albă și părul mi-e roșu
o să mă recunoști de departe
de pe buze mi se desprinde un zîmbet
stă gata să cadă

tu
prinde-mă