Sunt vultur și privesc trecutul
cu aripile peste viitor
azi mă rotesc în cercuri ample
văd cer și soare , peste nori.

Te văd, ești râmă și te zbați,
ești în gunoi și-ți urli disperarea : am zburat!
azi am zburat, mâine voi fi tot în înalt
și tot mai sus, nu mă mai poți atinge...

Te doare , tu mi-ai săpat celula și mi-ai dat sentința,
te doare , mi-ai pus o etichetă și m-ai lăsat să sper
mi-ai luat cerul albastru, mi-ai dat o colivie
nu ești decât un vierme scârbos în agonie…

Nu ai crezut nicicând că voi putea zbura,
alături de alți vulturi nu m-ai lăsat să fiu,
azi sunt , exist, sunt liber , prăpastie e jos
dar eu privesc spre cer, nu mai exiști , ai fost…

Încearcă tu să mă dobori,
ai vrea dacă-ai putea privirea să o îndrepți spre soare,
dar soarele apune când te vede
nici să te ardă n-ai avea valoare !