nu mai mănânc ciocolată
degetele se desprind ușor de lucruri
un fluture se lipește de mine
caută adăpost
de fapt toate din jur mă caută adăpost
greul latent al trupului meu
mi-apare în vise și-n suflet
șotron mai joc uneori în altă viață
o cert furioasă pe mama
aici însă ridic un fir de praf
așez paharul cu mulțumire la umbră
îmi pieptăn surâsul și brațele
să fie potrivite întocmai
și mâine și poimâine
până în ziua când
am să deschid trosnind geamul
și poate am să strig