Iadul mântuirii noastre



Þine mintea în Iad, însă fii bucuros,

Că în Iad a vorbit Domnul nostru Hristos,

Iadul Lumii, condus de erori, și păcat,

Și pe cruce murind, Iadul cel ferecat –



Nouă, robilor, care mântuire n-avem

Dă-ne, Doamne, în Tartar, rugăciune, etern –

Dă-ne lacrima vie, și iubire de toate,

Să-Þi cântăm, când călăii, pe o cruce, ne-or bate –



Să ne fie și crucea, sub pământ, numai una,

Și nu cruci separate, să-mplinim rugăciunea,

Când mai bate pe cruce o suflare măiastră,

Într-o inimă, frate, să simțim că-i a noastră –



Și în Iad nu e moarte, doar cântare de slavă,

Þie, bunule Tată, Þie, Fiule, dragă,

Și atâția asceți, și atâtea piroane

De demoni, ne vor bate, drept în palme, icoane –



Și în loc de artere, și de sânge, din ele,

Ne vor curge, să-Þi punem,la picioare, doar stele –

Și în loc de piroane, și în loc de cucută,

Dumnezeu, în persoană, întreit, ne ascultă –



Iadul nostru, în veac, liturghie să fie,

Să bem toți, din Hristos, sânge roșu din vie,

Trupul lui, ca o pită, să-l simțim cum se zbate

Încercat, dacă-i viu, pentru toți, și în moarte –





Iadul nostru, Gheenă, e atât de frumos,

Ca în Iad, nu se poate să îl pierzi pe Hristos,

Iadul nostru, putoare, foc ce nu-arde, și chin

Este chipul Tău, Doamne, coborât la creștin –



Căci din tot ce-I pe lume, ce-i mai sfânt și frumos,

Decât Iadul cel veșnic, doar să fim cu Hristos –

Iadul nostru e chinul care n-are hotar,

Doar în gându-ne, Doamne, să dai sfinții cu var –





Căci în Iad nu e moarte, doar cântare de slavă,

Þie, bunule Tată, Þie, Fiule, dragă,

Și atâția asceți, și atâtea piroane

De demoni, ne vor bate, drept în palme, icoane –



22 mai 2007