Mi-am luat inima-n ochi și i-am citit-o iar.
Iar. Iar. Iar. Iar...
I-am citit strofa cu sinele meu deghizat în el,
Versul ce împunge,
I-am cântat ritmul cu luptele purtate
Pe bătăi de inimă, câștigate una câte una.
Se moare astfel, da, să știți...
Ne alergăm câinele până la epuizare,
După o idee de dragoste.

I-am incinerat eu carnea speranțelor mele,
Trofee permise tuturor,
Fără ritual, fără rămas bun.
Dar din cenușa acestui neam de phoenix
Îți voi mai putea citi oare, vreodată:
O oră de gelozie, o oră de speranță
O oră de inimă?