Focare de lumină palpită liniștit,
Împurpurând pământul,dansând amețitor.
Din verdele desiș se-nalță liniștit
Un trandafir plăcut mirositor.

Și m-a vrajit cu-nsângeratele-i petale,
Ademenindu-mă ca să-l culeg nestânjenit.
Înduioșat de puritatea formei sale,
În mine sentimente calde s-au trezit.

Și l-am cules,dar ghimpii lui cărnoși
În palma-mi aspră adânc s-au adâncit.
Privesc indiferent,dar totuși visător,
La sângele ce repede-a țâșnit.

Nu-mi pasă.Acuma-i trandafirul meu.
Halucinat de proaspăta-i culoare,
Îl voi păstra în vază,până când
Va trebui încet,încet sa moară.