Se-nțelege că sunt tare
greu de înțeles firește.
Să iau taurul de coarne,
și s-alerg cu el nebunul,
ca speriat de ditai’ tunul.
Cum se face că-I fumoasă,
doamna cea de mare clasă,
stă frumos mironosita,
unghi-și lustruiește-n taină,
n-are ‘abar de-a lumii larmă.
E cu ochi după taur,
să-ncolțească bietul laur.
Nu! Nu accept și pace!
Să las lumea cum îi place!
Măcar să-i zgândăr puțin,
să-i iau la râs pe lichele.
Nu-i bai că palme-am să iau,
să tac, să înghit sau mă rog.
Oare nu-i mai frumos,
Fericit doar a fi!