ceva intră și iese
din tine
mi-e teamă să
întorc privirea

clădirea
îngenunchiase
înghițită în amiaza nesfârșită
gălbui
zidurile vechi
cărnoase
trozneau

ei bine da
aș fi vrut să mă scoți din minți
să te împletești cu mâinile și picioarele în
minciuni trecătoare
nimic regizat nicio postură fatală
doar cinism și sânge rece
înfiorat pe șira spinării
să mi-o tragi să
pârâie
tencuiala sub mine

nicio neliniște nicio
retragere
nicio răsuflare
nimeni nu spune nimic acum
ca atunci când simt că
sunt un singur nume într-un morman de suflete
atunci știu că mă iubești

lent
miroase doar a întuneric e răcoare
nu erai tu
nu
era cineva care seamănă cu tine
uneori

o să fiu ca tine
pur și simplu n-am de ales

pipăi buza








photo by aeravi