florile de cires faceau sa sangereze
aerul de primavara
din pamant maini de lut scuturau cerul
de ranile galbene ale tomanei
cadeau culori in izvorul fluturilor
adusi noapte de noapte pe pleoapele orbilor.

stiam ca stau gemuit intr-o vioara
aprinzand sunete magnifice -
acordurile tremurate care-mi vorbeau despre viata.

in mine eu , sufletul , eram tot mai mic
incat el , trupul , era o panza de corabie
putrezita de preamultul furtunilor
incat ele , mainile , putreau evada
racorindu-se pe corolele nevazute vreodata.

incepusem sa spun o rugaciune :
fiecare ratacire e idolul care arde
ca un talisman atins de fiorul pacatului.