Era o livada de verzi portocali
la marginea marii de-azur,
unde mangaie talpile nisipuri de aur,
si ochii se lasa pe stanci plutitoare.

Era o livada de verzi portocali
cu pomi fara seaman, ale lumii odoare,
Pomi minunati, ce-n cer se suiau
si cu ramuri intinse-n eter ajungeau.

Era o livada de verzi portocali
cu fructele, -un soare fiecare,
si-n miezul ei, de marmura, -albea
o inima-nvechita, inima mea.