Emil Tudorache
Un nume trist smuls dintre oameni,
Damnat să urască
Tot ce e viu, tot ce a fost scris.
Emil Tudorache
O poreclă pentru un suflet pustiu,
Răpit dintre astre
Și încătușat în carne și oase. Veșnic transpus
Sub măști efemere
De ceară, ce cad la pământ secționate de soare.
Și-n spatele imensului gol
Mai rămâne, la final, în tăcere o lacrimă,
Un vis…
Un cântec…
Un sicriu.
Emil Tudorache,
(Oare?!!!)
În tine a mai rămas o fărâmă
De sentiment viu?

(6-mar-2002)