Mă plimbam pe o stradă încapsulată în lumină
fosforescentă, aveam mâinile și părul și buzele
galbene, îmi iuțisem pasul pentru a întrece felinarele
tainice, ce-și făceau între ele semne deschise
oricărei interpretări.
Îmi udam fața cu pumnul la apa unei cișmele
deschise, în miez de noapte pe o stradă
obscură, huruind mă agățam de ultimul tramvai
pustiu, la prima stație dându-mă jos
fără să știu unde sunt.
În cameră eram primul care stingea becul,
urcându-mă pe masă și deșurubându-l,
mă așezam apoi cu tine în mijlocul patului,
îți trăgeam hainele ca pe niste zboruri,
degetele mele îți închideau pleoapele,
trupul meu îți încolăcea trupul,
mă trăgeai mai aproape, până când părul
tău îmi intra în gură și-n ochi.
Mă făceai să râd desenând pe perete o umbră
întâmplătoare, spre tei îți deschideai geamul
larg, privind împreună felinarele
tainice, ce-și făceau între ele semne deschise
ochilor noștri flămânzi.
Îmi cereai să te desenez oglindită în geamul
rece, îmi strâmbai apoi liniile mângâindu-mă
tandru, fugeam amândoi într-o direcție
obscură, huruind ne agățam de primul tramvai,
tu mușcând din brioșă.

/16.09.2002/