Ti-am asternut in drum covor
Din crizanteme si de dor
Sperand ca vii ca altadata;
dar ceasurile trec pustii,
Se sting lumini in zori de zi;
Pacat! Tu n-ai venit si nu mai vii.

O, de-ai vedea cum pe covor
Ca niste lacrimi cad si mor
Petalele de crizanteme...
Ori, asteptand au obosit,
Sau tot de dor s-au ofilit.
Nu stiu. Atata stiu: ca n-ai venit...

Dar, ca si ieri, diseara iar
In calea ta am sa presar
Covor din dor si crizanteme.
Si maine seara tot asa,
Si cate seri oi mai avea.
Vezi tu? Speranta nu-o poti lua!

Always ME