Reteta fericirii de-as cunoaste
ti-as scrijela in podul palmei
o scinteie,
ce-ar creste ziua
zimbet,
blinda pace,
iar noaptea ar descreste
in femeie.

Si chiar si noptii i-as muta
hotarul
acolo unde nu strabate
timpul,
sa te infrupti din mere verzi
si patimi,
pina ce barba ti-o albi
in doruri de adio.

Iar cind batrin si obosit
de-atita fericire,
ti-ai aminti ca-n pumnul
strins acum,
se stinse-n vremuri duse
o scinteie,
va fi tardiv
sa incropesti un mar
din cojile de zimbet
mucegaite-n drum.

22.09.2002