Mama spala rufe-n baie
suparata rau
si lacrimi ii cad in apa
plangand de dorul tau.

Ai plecat de-acas’
fara sa spui nimic;
ca ai rani-o,
n-ai gandit nici un pic?

Calendarul e insemnat
cand trebuie sa vii,
numai ca tu, pe unde esti,
asta nu o stii.

Tu esti fiul ei cel drag,
fiul ei ratacit,
acum insa,ca esti departe,
se simte parca ai murit.

Un telefon din cand in cand-
atata semn mai dai,
e parca ai scos-o din inima-
sau si mai rau-parca nici n-ai.

Nu ai sa stii niciodata
sufletul cum doare,
pana nu vei avea un copil
care fugind,...moare.

Moare cu-adevarat sau poate ca
doar in inima ta,
si-atunci abia vei simti
ce simte mama ta!

Dar inca poti sa mai indrepti
raul ce l-ai facut:
Vino si-mbratiseaza-ti mama
sa vindeci tot ce a durut.

20 jan 2001