ne sincronizam bătăile inimii să sune miezul nopții

doi inițiați aroganți călcam întotdeauna cu stângul,
ba mai mult, te întorceai din drum să stingi veioza,
apoi catalogai copii din flori în ierbarul gândurilor mele
fetițe cu buzunarele pline de coacăze ne cereau cretă și cioburi
stabileam rata de schimb a universurilor paralele

două coacăze ciobul. mai departe

neuroze adaptate la mediu pozau în atitudini rustice
astfel îmi justificam valoarea dominantă a agreabilului,
a compromisurilor rezonabile din angajamentele mele
orice numai lasă-mă să mai dorm cinci minute
bătăile inimii tale deveneau ticăitul ceasului

pitorescul dimineții era violat de banalul "unde ești?"
mă trezeam totuși cu doi sâmburi in palmă.