Ingenuncheate indecent
in catacombe de suspine,
ma mor in gri si violet
lumesti, ispitele poftinde.

O zi, o noapte, o alta zi,
seismice taceri ma ploua,
mi-e plina inima de tu,
promitatoare pace noua.

Prezenta ta sculpteaza scari
catre lumini. Dar ma usuca.
Din cai lactee ninge mov,
cu adieri de dinti de furca.

Secunde devoreaza lent
ce mi-a ramas din eu de carne,
ca dintr-o paine coapta-n test,
ce abureste sub stergare.

Prin ziua cu parfum de Kent,
torc serii silnic fir pilastru,
ca un ocnas la viata de albastru,
camasa de nuntas ambivalent.


Te rog, asteapta-ma inca o zi,
presimt ca aripi verzi or sa imi creasca!
De nu stiai, si cruzii muguri dor,
lasind in cerul gurii gust salciu de iasca.

4.10.2002