Și iată...
O altă clipă trece pe lângă mine
fără să mă privească în față,
fără să-mi dea explicații...
Alunecă din viața mea
ca un grăunte de nisip sustras deșertului.
Urmează alta...
și alta...
aleargă grăbite spre ceea ce este
destinul incert,
uriașa balanță
a cărei greutate
descrește
în fiecare zi.
Puțin timp rămâne
pentru împlinirea datoriilor
pământești.
Pentru
cât ar fi de puțin,
totuși
el este suficient scopului.
Corpul piere, dar
Sufletul este
Etern.





octombrie 2002