.
Nu am uitat cerul pe care-l sarutai in ochii mei,
Padurile noastre intinse intr-o intreaga lume,
Cu oameni pe care-i intalneam ,cautandu-ne,
Printre imbratisarile verzi si pline de zambet..

Eram unul dincolo de celalalt,intotdeauna,
Doi rataciti ce-si schimba buzele in lumina,
In bucuria de a se fi nascut din nou,
Intr-o poveste careia ii desluseam doar impreuna intelesul.

S-a intamplat apoi sa nu mai fie cer,
Indeajuns de mult pentru albastrele noastre suflete.
De atunci nu mai sunt paduri in lumea mea,
S-au stins in tacere ...de dorul tau