Pasesc spre cer
chiar daca talpile-mi
sunt insangerate de stele,
nu pot opri anul
sa aiba o suta treizeci si doua de zile
nici viermii
sa nu devina fluturi,
florile fructe
iar parintii mei
batranii lumii.
Nu pot opri vantul
ce curge ziua
tare si amar
ca iubirea in venele mele,
nimic nu pot impiedica
nici macar toamna aceasta
ce ne invata cum se moare.