Azi am invățat un nou cuvânt
"impermanența"
și mă gândesc la cât e de profund.

Să fie oare un fenomen,
o stare de spirit
sau o idee?

Eu cred că-n loc de impermanență
ar trebui să-i spună "om"
sau viață.

Impermanent e tot ce ne înconjoară,
tu și eu,
natura noastră e-un blestem
ce ne urmărește;
ne doboară.

Suntem făcuți din efemer,
din oase, carne și simțire;
ce ne transformă in etern
e doar puterea de gândire.
Ea ne transformă-n imortali
și face din impermanență o amintire.

Peste o sută de ani
toți cei de azi nu vor mai fi
ci doar ce au putut a făuri
și a lăsa in urmă.
Vom trece toți spre eternitate
și poate mulți ne vom întoarce
sub alte forme întortocheate
iar poate in somn noi vom visa
că poate am mai trăit demult cândva.