Am măsurat și eu,
după diligențe,
culori de frunze.
Am convenit ca sunt iubitele noastre toate cele:
galbene, ocru, portocalii și, neapărat, cele albastre,
pentru că țineau calde inimile
și lăsau alelaltele far’ de buiastru.

Cu alea cafenii,
roșii, nebune și nebunii,
nu ne-am mai înțels până n-au ajuns,
podoabe pe tine.
Vedeai, tu, ceva ciclam,
eu sidef la nesfârșit.

O, doamnă, vii tu să dormi în mine,
vii tu cu mine de-acum să dormi,
împărtășită ca scoică?
Numai dacă,
mă faci Hram!

O perlă, Doamne,
acceptă acum,
căci tare ocupați suntem
să ne dorim unu ca unu.