iata-ma-s, tata!
am sa rup podul asta cu greutatea
sufletului si-am sa suflu milul in patru zari,
pina la mama.
vezi bine ca miinile imi pornesc ca un urlet
si pasc norii

parca sint altfel,
parca-am uitat de singele tau,
parca vezi nebunia celuilalt neam in mine

e glasul pamintului, tata, al vitei injunghiate de confrati

e glasul mortului, tata, al celui din care a izbucnit crud iarna

vatra cu chisleag nu-mi mai astimpara
foamea, setea, minia

ce-ai sa te faci, tata, cu mine?

ce-am sa ma fac, tata, cu tine daca nu te iert la timp?