Ea a fost prima si unica in felul ei,
Privirea-i ochi de inger si suflet de eter,
A vrut iubire sfanta, sentimente ce nu pier,
Si avea ca sot cel mai puternic dintre zei.

Intelepciunea ii era arma cea mai de folos,
Prin chipu-i angelic vedeai mintea-i de foc,
In anarhica lume ea gasea fiecaruia un loc,
Dar nu stia ca munca ei e de prisos!

Un nor de spuma alba-i izvor de inspiratie,
Si moartea se arata ca un vis de neatins,
Nu trebuia sa afle ce simte sufletul stins,
Dar dragostea-i desarta e doar o conspiratie!

A trait iubind, a murit iubind,
In sufletu-i ecoul urii nu se-afla,
Era doar soapte sterse ce chinuiau inima,
Dar prin memoria noastra ea e aici, traind!