Stins,tot mai stins,se aude in tine gandul ucis,
Amar si negru se mananca in cercuri pamantul,
Prelins peste buza nefericitei mele iubiri,
Tristei mele amagiri si degeaba traire.
Se mai ascunde cu degetu-n rana,
Plansa ,ajunsa in umbra de nefasta ursita,
Si nedeslusita iubire a mea,nedezlegata,
Si ne mai zburanda,tacand ingropata-n
Sarutul meu lacom de infinita distrugere,
Si nepatrundere-n spatiul de lacrima