A mai căzut o toamnă peste noi…
Cad frunzele căzându-și verdele
strâns de două anotimpuri-
Cad merele
pentru ca zdrobite
să-și arate Sinele din ele-
Cad ploile
iar colții vântului
se-nfig în moalele fructului
ca să-i dezlege sămânța-
Cad arome cu fiori
peste inimi
ce-nvață alfabetul vieții-
Cad visele bronzate de arșița valurilor
căzute peste inimi lovite
de-o dragoste de-o vară-


Cad toate,
pentru ca Eu-l din ele
să urce – în sfârșit
la pământul Tată.



25 iulie 2001