Sub pașii mei eclozează cuvinte nerostite
străzile obosesc de mersul meu șovăielnic
ca o preoteasă a unei biserici doar bănuite
îmi șoptești că viața e doar umbră și vis

Nu plîngeam, doar lacrimile se nășteau cuvinte
- ce solemnă e zbaterea mea imposibilă -
Dumnezeu mă plouă cu măsele de minte

Mai trebuie să treacă un timp circular
cîteva profeții scrijelite pe ziduri de tăcere

și o sumă de minciuni adunate în tihnă

Apoi să aștept un veac
de odihnă