Ne iubeam cu disperare
ca doua linii paralele
pierdute
mute
neștiute...
Ne căutam amorțiți
nemulțumiți
de viață
în fiecare dimineață
regretul
iși bea cafeaua amară
cu noi amandoi la masă
în sufragerie
încetul cu încetul...
acum iar
încerc în zadar
să iti calc o cămașă
să-ti pun cochet
în sacoșă
timidă pachet.
Încerci să-mi zmbesti
m-amăgești
dar eu știu
noi suntem doar
două linii paralele
care se iubesc
nefiresc!