pun capul în pat, avioane, vapoare, vagoane
aerul condiționat pe Ea,
toate sună categoric,
chiar și iubitului meu ceas fără curea.

inspir Dimineață expir Prospețime
trezesc o zi blondă
o dată cu mine
la “ DANS”.

noptiera, lampa, cafeaua,
restul posesiunilor mele,
reacționează la cântec
flori, femei și Lună plină în absența mea.

din cinci pași,
cheie-ușă-ușă-cheie, metropola, grădina,
lupte corp la corp și studente ‘n Metrou,
mă simt „de gata”.

umblu legat la cap
fermoarul netras peste coșul pieptului
neras
în cunoștință de cauză.


21. 11. 2002