Uneori mă zgârii cu lama
cutitului
pentru o rază încă blândă de simtire,
Îmi înfig ghiarele în carne
săpând după despărtirea de celule,
Uneori îmi rup pieile de pe mine
si androginitatea păgână,
Uneori rămân să-mi ascult soaptele proprii
sub oasele shimbându-se
si capetele încornorate de lună...