Din cer ai coborat,
pe un fulg de zapada.
in inima te-ai strecurat
fara zabava.

sub ochii mei intrebatori
usor tu te-ai topit.
si mai lasat fara raspunsuri
fara ce mi-am dorit.

ai fost ca vantul,
care bate printre stanci
ca cerul,ca pamantul,
ca frunza vestejita in vazduh.

ca gandul,
care il stiu numai eu,
la fel de inocenta,
ca si pruncul.

si intunericul ma stapaneste,
lumina abisala,a vidului total
ochii imi orbeste!

dar tu esti o iluzie,
esti un impuls electric,
esti un soc cerebral,
nu te mai pot percepe
pe patul de spital.

si tot ce imi doresc
este....
sa fii ceva real...!