Cântăreti bolnavi
Purtăm fără lacrimi

o boală în strune

si mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăsi si iarăsi
cuvintele seacă.

Vânt vesnic răsună
prin cetini de zadă.
Purces-am în lume
pe punti de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârsit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
si mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârsirea
c-un cântec, c-o taină.