m-am lustruit de toate pacatele
in sus si-n jos prin tuneluri stramte de brate
sunt limpede si preacurata pentru cina de taina
aici cu tine la masa de scris

sa ne implantam deci cutitele
deodata in mainile si picioarele fricii
pana cand si le va retrage pe toate urland
in oul rotund de abstractizare

sa ne razuim sarutul cu vin
netezindu-ne adanc si incrancenat buzele
reformuland printre dinti neincrederea
fasii, pana o vom putea inghiti

dar mai ales sa nu mancam peste
sa nu-i muscam amintirile acvatice, fiindca
apa e doar o pleoapa nervoasa si marile
sunt pieile vii ale potopului abia adormit