În primăvara vieții mele
aveam un înger mititel.
cu ochi albaștri, plete blonde
și blînd, precum un mielușel.

Apoi, cînd am crescut mai mare
și mă uitam după fetițe
îl surprindeam făcînd cu ochiul
- îi apăruseră cornițe -

Acum, la vîrsta chibzuinței
sîntem deja prieteni buni
îi împrumut țigări. Le-aprinde
din ochii săi, ca doi tăciuni.

Mai stăm de vorbă la o bere
eu blondă - el firește, neagră -
și depănăm prietenește
povestea vieții mele-ntreagă.

Și poate că la bătrînețe
privindu-mă-n oglinzi opace
un chip îmi va zîmbi din ramă
șoptindu-mi tandru: sictir, drace!