Sunt vorbe seci și fraze-amare
Ce ies din mintea mea bolnavă
Și tot ce spun acum mă doare
Din ochi îmi curge lavă.


Sunt tristă...descompusă-acum
Ca frunza galbenă căzută
Și am orbit în noul drum
Făr’ de lumină eu mă simt pierdută.


Regrete,clipe îmi străpung ființa
Dureri tăcute și mereu flămânde
Fiorii grei ce-mi spulberă dorința
În umbră cu atingeri tremurânde.


Trecutu-i alb ca foaia de hârtie
Se-așteaptă scris cu negrul tuș
Și sângeroase cuvintele să-ți fie
Cum coarda plânge sub arcuș.


Un vechi ceasornic mereu arată
Că-n Univers e timpul infinit
Și noi n-avem o altă soartă
Căci timpul nostru-i mărginit.


14.01.2002
ANDREEA