Un gand mi-a zis: s-a terminat!
Altul striga: abia incepe!
Priveam cand la unul,
cand la altul,
pana cand am obosit
Si m-am dus
Sa negandesc, asa,o vreme.
Poate se impaca, poate tac,
Pana ma intorc.
Dar ma trageau de maneca,
Pe rand,
Dadeam sa plec,
Inaintam cu pieptul in fata
Si mainile imi ramaneau,
prizonierele lor,
Pana cand mi le-au incrucisat
Si le-au legat zdravan,
Dupa care mi-au intors spatele,
Si-au zambit,
Slobozind toate hergeliile.
Le simteam tropiand sub piele
In tample
In umeri,
In ceafa,
Pana cand, istovita,
Le-am lasat sa-mi calce in voie
Toate narcisele bunicii.