Anotimpurile

Ce lumina blanda
Imi spuse iubita, toamna
Uite frunzele cum se dau in leagan
cum isi desfac degetele de pe ramuri
neasteptand melancolice alt anotimp
plimba-te cu mine iubitule un timp,
sa ne ingropam pasii in frunzele
care s-au intrebat luate de vant
ma iubeste, nu ma iubeste
care au gasit raspunsul absurd.

Ce joc stupid,
imi spuse iubita, iarna,
si-au ales fulgii de zapada
Se grabesc, fug unii dupa altii
dansand sa cada in noroi
sa se topeasca
roiul lor a fost in zadar
Uite la prostul asta imi spuse,
fulgul din palma lacrima,
zborul lui a tinut o secunda
sfarsitul va dura un anotimp.

Imi place ploaia de-afara
imi spuse iubita, primavara
Picaturile rotunde si ghiocei in grupuri
Rostogolindu-se pe geamuri si trupuri
Ducandu-ne cu ele spre trecut
Imi place raza de soare timida
Care se intreaba in geana
Ma iubeste, nu ma iubeste?!

De-ai stii cat iubesc viata
Imi spuse iubita, vara
Si fiecare ramura de trandafir
Un salcam mi-a trimis o frunza
Ma iubeste, nu ma iubeste, ca un joc
Dar cine: vantul, marea, soarele de foc?
Asculta ape, zori, privighetori
Sunt fericita cu tine si singura
Arunca-te in viata, in furtuna, in flori
Iubitule, sunt indragostita de viata!