Te-am iubit disperat ortodox si eretic,
te-am iubit protestant intr-un gand,
te-am iubit in cuvinte mai mult ca aievea
arzand si arzand si arzand.

Te iubesc in sfarsit fara stari delirante,
inima mea-i un organ anatomic si-atat,
fara tremurul mistic zvacnind la turnante,
fara nodul de lacrimi in gat.

Te iubesc deci metodic egal eficace,
de la pupa la prova cu tot cu catarg,
ca matelotul cuminte care spala puntea pe branci,
fara sa vada in larg.

Frumos cu frumos aduna-ma tu,
pune-mi steagul hohotind in feresti,
in vremea asta sufletul meu pompeaza nebun
sange in versul din care lipsesti.