Ne împletim,
ne împleticim
ca doi fluturi legați de aripi,
purtați de vânt
într-un dans aparent fără de noimă.
Ne dăm lumina
prin care ne fluturăm culorile
și câteodată vreo doi stropi de întuneric,
îndeajuns de negri
ca să ne facă umbră sub aripi,
pleoape
și pe sub pântece.
În răstimpuri ne ascundem capetele
unul sub aripa celuilalt,
pentru scurt timp,
atât cât ne trebuie
pentru a ne umezi buza crăpată,
a ne ostoi piepturile prin care trece vântul fierbinte
și pentru a adulmeca o floare.
După care,
parcă mai înverșunați,
mai amețiți și fără teamă de înălțime,
ne aruncăm iar
și iar
în acel zbor de fluturi nebuni.

Pan
13.01.2003