M-am născut pe pernița de care mi-e dor acum când sunt mare,
Tu ai venit aici pe alese cearșafuri și mă uit la tine cât ești de mică!

Ne-am apropiat de noi într-o zi de vară doar soare stăpân pe afară,
Te-am îndrăgit vorbind de mâine de-ale noastre unviersale taine.

M-am aplecat spre copilărie dar dispăruseși după o plimbare în mare;
]n mare sunt și eu de când nu mai sunt mic și mă scald în nimic.

Þi-am dat o mașinuță și mai apoi am mai spus o minciună, nevinovată minciună.
Te-am construit cu neștiință și cu speranța pierdută-n dorință.

Trăiesc acum să fiu cândva din nou mărunt, să pot iarăși minciuna să o spun,
Să obosesc acum ca altădată, cănd viața-mi era viața toată.

(pentru ea)