prietene, de data asta
o sa adormim tandru ca gingiile unei scoici

am in dulap niste omuleti verzi
o apocalipsa unduitoare de clorofila
mestecand faldurile pieilor mele de sarpe
lasate la descantat
si sunt atat de goala acum
ca marginea mea fosneste cu gust de sampanie
lucios ca o panglica inaugurala

rostogolindu-ma pe campii elizee
slalom printre coloanele starii de veghe
iti spun tot mai mult inspre mine
i still got the blues
dar imbratisarea ta e lichida si limpede
imi cresc argintii solzii de gratie
fantomele mele inoata sincron

si mantuitor, pe ape, mersul in somn
urmeaza, urmeaza, urmeaza