In piatra ma transform
Incet, de nimeni vazut...
Admir marmura alba a bratelor,
Supletea picioarelor.
Trupul - roca fierbinte inca -
Nu mai simte nimic.
Ce arhitect maiastru
A transformat carnea in piatra?
Ce mana, ce blestem,
Ce taina ne-nteleasa?

E lasitatea mea de-a nu simti durerea,
De-a nu primi iubirea pe jumatate-aprinsa,
De-a nu-mparti cu nimeni a inimii dorinta,
De-a nu lupta, de-a tace, de-a nu cere-napoi...

Doar inlauntru,-n piatra,
Imi amintesc de noi.