Linistea noptii este intrerupta de o melodie;
O recunosc, am auzit-o mai demult,
De-atunci vreo trei sau patru ani sa fie...

Era in miez de vara si marea era vie,
Eram vesel ca ziua si ma scaldam prea mult...
Si luna-n seara aia imi lumina doar mie...

Pe-atunci am auzit infama melodie
Si stiu ca mi-a fost frica si n-am vrut s-o ascult,
Caci imi punea in fata o groaza de sicrie...

Le vad din nou acum, si vad ce o sa fie
Cand lemne sfartecate iesi-vor din pamant,
Cand chiar si moartea striga ca moartea nu si-o stie...

Cand universul moare... Mi-e groaza de sicrie...