Sunt om, nu pot sa fiu mai mult,
De aceea ticaitul ceasului il ascult
Iar altii, mai tarziu, la fel ca mine,
O sa-mi masoare ghemul in ani, zile, secunde...
Nu stiu cati ani voi mai dansa cu viata,
Cat timp imi va surade dimineata,
Dar stiu ca cineva, acolo sus,
Timp pentru toate imi va da deajuns.
Voi avea timp sa alerg printre flori de iasomie,
Sa imi clatesc privirea peste intinsa glie,
Sa urc pe muntii albi si ninsi de anii lor,
Sa ma arunc in mare cu alge si cu dor...
Da, voi avea timp sa zbor spre orizonturi noi,
Sa rad un rasarit, sa plang un trist apus
Si vise de rebel sa le arunc la nori.
Sa urc, sa cad, sa ma ridic din nou,
Ecoul sa-l ascult, sa scriu, sa ostenesc -
Dar niciodata prea mult - sa te iubesc...