Amurgul se-aplecă să soarbă zorii
din lumina ochilor tăi.

Te înserezi,
te întuneci încet-încet prin ungherele
ce tainic te arată femeie,
cețuri târzii,
se ridică pe sânii tăi dulci,
îi îmbracă în neguri din care sfârcuri,
luceferi scânteie.

Pădure,
părul tău ascunde fantasme,
mâinile mele asudate,
trudesc să-ți arunce cu ele
mințile-n astre.

Pe buzele mele
cresc bolți,
gustul secretelor tale,
calea de lapte pălește
căci mici și mult mai știute
sunt misterele sale.

Ești toată un scâncet,
ești toată o noapte.